”Diagnosticul de autism se pune pe criterii clare”, spune neurologul pediatru Valentina Robu

Aproape 250 de copii sunt diagnosticați cu autism în județul Teleorman, dar, din păcate, sunt micuți care suferă de această maladie și nici măcar nu ajung să fie diagnosticați, potrivit doctoriței Valentina Robu, medic specialist în neurologie pediatrică la Spitalul Județean de Urgență Alexandria.
De Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, medicul neurolog a vorbit pe larg despre această afecțiune dar și despre miturile create în jurul ei, într-un interviu acordat ziarului Cronica de Teleorman.

Reporter: Cum reușim să identificăm autismul la copii?
Dr. Valentina Robu: Autismul este o boală a secolului nostru. De curând am avut un pacient care a venit cu copilul spunând că nu mai e la fel, nu mai vorbește, nu mai interacționează, dar întrebarea a fost, până acum a interacționat? De obicei, copilul cu autism tipic se observă de mic, copilul cu autism nu își privește părinții în ochi. Vorbesc aici de autismul acela tipic, pentru că s-au identificat și alte tipuri de autism, precum autismul indus de anumite gadgeturi. În această situație, copiii mimează autismul. Atunci când le luăm telefonul, tableta, când le închidem televizorul și îi ducem la psihoterapie, după terapiile cognitiv-comportamentale tipice pentru autism, își revin.

Reporter: Cum apare această boală?
Dr. Valentina Robu: Nu se știe încă felul în care apare această boală, pentru că, de obicei, părinții nu au această afecțiune. Studiile sunt încă împărțite, autismul încă nu are o cauză la nivel global. Se speculează, mai ales în Statele Unite unde este extrem de studiată această afecțiune, că ar fi o boală genetică. Clar și cuprinzător: nu se știe încă ce cauză poate avea această boală, dar nu este provocată de ceva, nu avem o leziune clară. De această afecțiune ne ocupăm și noi, medicii neurologi pediatrii, și medicii psihiatri, dar nu putem spune strict că este o leziunea în bucățica asta de creier și o tratăm, o scoatem de acolo și rezolvăm problema. Am avut părinți care au reproșat că nu am făcut tomograf copilului să vedem și noi ce e în creierul lui, să vedem de ce nu se dezvoltă cum trebuie. Le-am explicat că nu am de ce să fac asemenea investigații pentru că în cazul unui copil cu autism, ca să-i faci investigații imagistice, trebuie automat să-l supui unei anestezii generale, deoarece un copil cu autism nu va sta în tubul acela să-i facem noi RMN un sfert de oră. Și supui copilul unei investigații destul de complicate pentru el, fără nici un fel de rezultat. Nu vom vedea niciodată nimic pe imagistica cerebrală la un copil cu autism, pentru că ei au creierul normal. Autismul este o boală psihică. Este dificil să fii părintele unui copil cu autism. Trebuie să înțelegi mai întâi, să accepți boala copilului tău și să încerci să-l ajuți.
Reporter: Multe persoane consideră că atunci când copilul are întârzieri de vorbire prezintă semne că ar avea autism. Cum se face diferențierea între elementele autiste și simplele întârzieri?
Dr. Valentina Robu: Elementele autiste sunt multe. Sunt aceste stereotipii, copilul se joacă cu o roată, de exemplu, învârte și nu se mai oprește, dă filele la o carte și nu se mai oprește, nu poți să îl iei de acolo. În momentul în care încerci să îi iei cartea respectivă, el începe să țipe, se lovește, se mutilează, nu are contact vizual. Astea sunt câteva din semnele autismului. Copilul care are întârziere de limbaj nu prezintă niciunul din aceste semne.
Reporter: Cât de des puneți diagnosticul de autism?
Dr. Valentina Robu: Nu este zi să nu se prezinte un părinte îngrijorat în cabinetul de neurologie pediatrică și să spună că are copilul autism, pentru că i-a spus vecina, i-au spus de mute ori și psihologi neavizați. Dar trebuiesc aplicate teste clare, standardizate, pe care le aplică psihologi specialiști, care pun diagnosticul. Diagnosticul de autism se pune pe criterii clare.

Reporter: Există mai multe tipuri de autism?
Dr. Valentina Robu: Ca și simptomatologie, este încadrat ca autism. Diagnosticul pe care îl punem noi este de autism tipic sau autism atipic, autismul înalt funcțional, dar ca și pleiadă de simptome sunt destul de multe, sunt fel și fel de copii cu autism. Unii sunt inteligenți, alții au un atașament foarte ridicat, așa cum sunt și copiii cu Sindromul Down, chiar dacă nu arată acest lucru. Sunt copii cu autism care au atașament foarte mare față de persoana care-i îngrijește. Dacă o să întrebăm terapeuții care lucrează cu ei, or să ne spună că sunt copii cu autism care dezvoltă un atașament extraordinar de mare vis-a-vis de cel cu care lucrează, de terapeut. Sunt cei care fac terapii ABBA, un tip de terapie pentru copilul cu autism. Aceștia ajung, la un moment dat, la un ritm de viață aproape normal. Sunt copii cu autism care se duc la școli normale unde sunt ajutați de cadre specializate, de profesorii de sprijin pe care îi avem acum în școli și unde ei merg împreună cu ceilalți copii.
Reporter: Pot să aibă o viață normală acești copii?
Dr. Valentina Robu: Există discuții și aici, ca și la epilepsie, despre cum transferăm acești copii la perioada de adult. Dacă la pacientul cu epilepsie pot spune categoric că tranziția către viața de adult se poate face fără probleme, pacientul cu autism tipic este un pacient care, din păcate, necesită o îngrijire permanentă. Aici avem o problemă când ei trec la perioada de adult, când părinții sunt deja la o vârstă înaintată și este destul de dificil de manageriat un asemenea caz.