Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, din județul Teleorman, în familia lui Tudor Călărașu și a Joiței Preda. Deși a dus numele județului departe, autoritățile locale par, să-l fi dat uitării și, ca evenimentul să nu rămână „nebifat”, mai pun câte o fotografie și două-trei rânduri, pe facebook.
De reținut ar fi că, în februarie 2023, casa memorială în care a văzut lumina zilei „cel mai iubit dintre pământeni” a intrat în proprietatea Consiliului Județean Teleorman și de atunci nu prea s-a mai auzit nimic.
Marin Preda s-a stins mult prea devreme, în noaptea de 15 spre 16 mai 1980, la numai 58 de ani.
Dar chiar dacă moartea a fost prea grăbită, scriitorul de geniu a lăsat în urmă mai multe capodopere literare, între care romanul “Moromeții”, prin care a făcut celebru satul din Teleorman, în care s-a născut.
Din cauza faptului că părinții nu credeau în învățătura primită la școală, Marin Călărașu, așa cum era trecut în catalog, a terminat cu mare greutate clasele primare, pentru că trebuia să-și ajute părinții la treburile din gospodărie. Însă cu toate acestea, era considerat cel mai bun elev din școală.
Fără niciun ajutor financiar din partea părinților și fără susținere morală, Marin Preda s-a hotărât să plece la București pentru a-și continua studiile.
În aprilie 1942, pe când avea 20 de ani, Marin Preda a ocupat un post de corector la ziarul „Timpul”, la care un an mai târziu a debutat cu schița „Pârlitu”, după care a continuat să publice „Strigoaica”, „Salcâmul”, „Calul”, „Noaptea” și „La câmp”.
În septembrie își dă demisia de la publicația „Timpul” și, pentru scurt timp, se angajează la Institutul de statistică.
La recomandarea lui Eugen Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează pe Marin Preda ca secretar de redacție la „Evenimentul zilei”.
În martie 1943, Marin Preda a publicat opera „Colina” în ziarul „Vremea războiului”, iar în aprilie, a publicat schița „Rotila”.
Marin Preda a participat la câteva ședințe ale cenaclului „Sburătorul”, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde le-a citit celor prezenți nuvela „Calul”.
În 1948, Marin Preda publică primul volum, „Întâlnirea dintre pământuri”, în care se regăsește și nuvela „Calul”.
Între 1949 și 1955, Marin Preda scrie primul volum al romanului Moromeții, care este considerat o capodoperă.
În 1952, Marin Preda devine redactor la revista „Viața românească”, iar în 1956 primește „Premiul de Stat” pentru romanul Moromeții.
În 1967, Marin Preda publică al doilea volum al romanului „Moromeții”.
În 1976, Marin Preda publică a doua ediție a romanului „Marele singuratic”, iar în 1977 publică romanul autobiografic „Viața ca o pradă”.
În 1980, Marin Preda publică ultimul său roman, „Cel mai iubit dintre pământeni”.
Pe 16 mai 1980, scriitorul Marin Preda se stinge din viață la casa de creație a scriitorilor români de la Mogoșoaia.
Potrivit raportului medico-legal, cauza morții ar fi fost asfixia mecanică iar în urma autopsiei s-a constatat că avea o alcoolemie de 3 la mie în sânge și s-ar fi înecat cu propria vomă.
Totuși, fratele scriitorului susține că a fost ucis de oamenii Securității, având în vedere că ultimele sale cărți, Delirul și Cel mai iubit dintre pământeni nu erau tocmai comode pentru Partid.
Unii au speculat că de fapt ar fi fost ucis de agenți secreți ai KGB.
Marin Preda a fost înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu.
