Joia Mare: Semnificație religioasă și tradiție

Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii.

Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și așezarea ei in mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V-a, atunci cand preotul spune: „Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape”. Sfanta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, când este readusă în altar.

Joia Mare se înroşesc ouăle, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti. Străbunii credeau că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată.

Se duce la biserică pâine, care va fi sfinţită de preot, stropită cu vin şi împărţită enoriaşilor în noaptea de Înviere. Se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.

Tradiția spune că în Joia Mare nu se consumă oţet sau urzici. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai multe usturimi și că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oţet.

În sudul ţării, în Joia Mare, fetele obişnuiesc să facă 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le atunci când dorinţa s-a împlinit.

În Joia Mare, femeile mai în vârstă au obiceiul de a spala picioarele celor din casă.

În acestă zi se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.

Tradiţia spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la vechile lor locuinţe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.