Sorin Ene, campionul național de drift este teleormănean. Iubește satul în care a crescut și muzica populară din Teleorman
Mulți dintre noi îl știm de la televizor. A câștigat nenumărate concursuri naționale și internaționale de drift. Dar puțină lume știe că Sorin Ene, campionul României la drift, este teleormănean. Nu și-a renegat nici o secundă rădăcinile, ba mai mult, iubește județul și revine cu drag în satul Fărcășeni, din comuna Gratia, unde s-a născut.
Sorin Ene nu s-a mulțumit doar cu participarea la competiții de drift și cu cîștigarea de premii și titluri naționale și internaționale. În urmă cu opt ani, a înființat la București prima Școală de Drift din România, care a dat mulți campioni la diferite categorii: debutanți, semiprofesioniști și profesioniști.
Pe lângă drift, mai are o mare pasiune: muzica populară din Teleorman. Drept pentru care, la 38 de ani face Școala de Arte Populare la secțiunea “canto muzică populară”.
În exclusivitate, Sorin Ene a răspuns câtorva întrebări adresate de Cronica de Teleorman
Reporter: Cum este Teleormanul copilăriei tale și cum este cel de acum?
Sorin Ene: Teleormanul copilăriei mele aș putea să îl compar cu Teleormanul lui Marin Preda, cu Teleormanul lui Moromete. Eu așa îl cunosc, așa l-am trăit, așa l-am găsit. Teleormanul de acum, din zilele noastre, este Teleormanul modern, cu asfalt, cu apă curentă.
Am trăit în Teleormanul vechi, cu piatră pe drum, cu praf, în Teleormnul unde se făcea clacă pentru a înșira tutun. Se făcea clacă pentru a merge la pădure, pentru a aduna măceșe și fel de fel de plante medicinale. Regret Teleormanul de altă dată, regret Teleormanul copilăriei mele, dar din păcate lumea, oamenii evoluează și trebuia să se alinieze la standardele curente.
În Teleormanul copilăriei mele, oamenii își făceau mămăliga cu mălaiul din hambar, mâncau cârnații făcuți din carnea porcului tăiat de Crăciun. Erau ritualuri care se respectau, erau obiceiuri, erau tradiții. Erau foarte multe lucruri interesante și, tocmai de aceea, devin nostalgic când îmi aduc aminte de ele.
R: În ce localitate din Teleorman ai copilărit?
Sorin Ene: Am copilărit în comuna Gratia, sat Fărcășeni, dar m-am tot plimbat prin satele vecine.
R: Cât de des ajungi acasă, în Teleorman?
Sorin Ene: Viața își urmează cursul. Mi-am întemeiat familie, am o pasiune (n.r. driftul), iar mai nou, o am și pe a doua. Îmi place mult muzica populară și cânt. Este o pasiune mai veche. Așa că, timpul a început să devină o problemă. Din păcate, ajung din ce în ce mai rar în casa mamei mele, unde am copilărit, și în casa bunicilor din partea mamei. Și spun asta cu părere de rău. Sper să imi fac din ce în ce mai mult timp să ajung mai des, pentru că pe mine acel tablou mă încarcă pozitiv de fiecare dată.
R: Te-ai apucat de muzică?
Sorin Ene: Nu pot să spun că m-am apucat de muzică sau că de mâine mă apuc de muzică, muzica populară îmi place dintotdeauna. Din copilărie mi s-a insuflat în mod indirect această pasiune pentru folclorul din Teleorman. De ce? Cum am mai spus-o de multe ori, bunica mea, mamaia, Dumnezeu să o ierte, dimineața, când se trezea pe la ora 4.00, pentru că se trezeau și animalele și trebuia să le dea de mâncare, primul lucru pe care îl făcea era să bage radioul în priză. Și erau acele melodii în emsiunile de muzică populară, pe care le cântau Liviu Vasilică, Floarea Calotă, oameni ai zonei, oameni cu stilul zonei, și mi-a rămas imprimat acest stil și tocmai de aceea îl iubesc foarte mult.
R: Cum se simte Sorin Ene atunci când câștigă un concurs de drift?
Sorin Ene: Atunci când câștig o etapă sau un concurs de drift, mă simt oarecum răsplătit, pentru că până ajungi să participi, să te aliniezi, depui foarte multe eforturi. În asemenea cazuri, eforturile financiare nu prea se mai iau în calcul pentru că eforturile fizice și psihice sunt foarte mari. În momentul în care câștigi o etapă sau un concurs, consideri că este răsplata efortului pe care l-ai depus înainte de a te alinia și asta cred eu că este răsplata supremă.
R: Ce simți atunci când urci pe podium?
Sorin Ene: Momentul în care urci pe podium este greu de descris în cuvinte, pentru că eforturile sunt extraordinar de mari până să ajungi acolo. De regulă, oamenii, fanii acestui sport cu motor, văd doar părțile frumoase, părțile bune, antrenamentele, faptul că mașinile merg foarte tare, că bubuie, că trosnesc, că pocnesc, ca scot fum, dar până să ajungem acolo este o muncă titanică. O muncă pe care nu am putea să o facem fără echipa de mecanici și de asistenți, care de cele mai multe ori, sunt prieteni foarte buni. Și bineînțeles, fără ajutorul familiei. Tocmai de aceea țin să le mulțumesc prietenilor, familiei, sponsorilor și partenerilor. Eu așa consider că îi răsplătesc pe toți, urcând pe podium.
